Just another WordPress.com site

Archive for aprilie, 2011

>FILM DISCURSUL REGELUI

>Va ofer, cu placere, linkul care va va permite sa vizionati, poate in premiera, filmul DISCURSUL REGELUI, care a fost laureat, recent, cu 4 premii OSCAR (cel mai bun film, cel mai bun actor in rol principal, cel mai bun regizor si cel mai bun scenariu original). Dureaza doua ore si este subtitrat in romana.
Vizionare placuta!

VIZIONARE ONLINE

Reclame

>Vremea – o armă redutabilă

>

Vremea – o armă redutabilă
Cel ce va controla vremea, va controla lumea
de Alex Ionescu
În ultimii ani diferitele părţi ale globului au fost expuse din punct de vedere climatic la modificări drastice. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane au afectat major viaţa locuitorilor din zonele respective. Un grup de specialişti englezi care au realizat recent un „Atlas complet al lumii” vorbesc chiar de modificări ale conturului unor continente, vizibile din satelit. Explicaţiile meteorologilor sau ale diferiţilor reporteri prezenţi în zonele calamitate au însă mereu drept leit-motiv încălzirea globală a planetei! O explicaţie neutră, care face ca nimeni să nu poată fi considerat responsabil pentru aceste dezastre. Iată în continuare ce spun unii specialiştii – ale căror studii sunt mai puţin mediatizate, încercând să facă puţină lumină în acest domeniu atât de ceţos al vremii, cu tot ceea ce înseamnă ea.
În iunie 1988, dr. James Hansen de la Institutul Goddard de Studii Spaţiale din New York a informat Senatul American că a găsit o metodă pentru a calcula temperatura medie la suprafaţa pământului prin luarea în considerare a mii de date de la staţiile meteo de pe glob. Metoda implica o divizare a suprafeţei Terrei în pătrate de 5 grade latitudine pe 5 grade longitudine, calculând pentru fiecare pătrat temperatura medie pentru fiecare lună, din fiecare an. S-a descoperit astfel că pe ansamblu, pe parcursul a 140 de ani, creşterea globală a temperaturii a fost de doar 0,6˚C ± 0,2˚C. Temperatura medie nu a crescut continuu: pe perioade scurte de timp s-au putut observa fluctuaţii – scăderi sau creşteri cuprinse între 0,15˚ şi 0,5˚C. Prin realizarea de măsurători comparative în apropierea zonelor locuite şi în afara lor, s-a observat creşterea temperaturii globale doar în zonele locuite, dar nu cu valori care să genereze o psihoză colectivă.
Şi atunci de ce o creştere de doar 0,6˚C, care nu poate afecta sistemele biologice, a fost considerată totuşi îngrijorătoare? La acea vreme autorităţile au vorbit în mass media despre studiile dr. Hansen ca despre un indicator al unui viitor dezastru, însă au omis să precizeze care este valoarea creşterii globale a temperaturii. S-au făcut şi în continuare măsurători ale temperaturii atmosferice cu ajutorul baloanelor meteo şi acestea au arătat că pe ansamblu, nu există nici o modificare a temperaturii între anii 1956 şi 2000. Compararea măsurătorilor realizate de sateliţi, baloanele meteo şi la suprafaţa terestră, au arătat doar foarte mici diferenţe între diferitele sisteme. Toate măsurătorile indică aceleaşi modificări atmosferice şi temperaturi asemănătoare. Şi atunci de ce se vorbeşte despre încălzirea globală a planetei? Ce rost are acest refren obsedant care ni se repetă de câţiva ani prin intermediul presei, televiziunii şi radioului? Are el rolul de a deturna atenţia de la adevăratele cauze ale catastrofelor climatice care au început să se petreacă tot mai des? Ce ştiau cei care anticipau o încălzire a climei în 1988 – pe baza unor studii care dovedeau contrariul?
Producerea de inundaţii masive cu ajutorul unor arme climatice
Ideea modificării la voinţă a vremii este veche. De mii de ani înţelepţii vechilor civilizaţii cunoşteau această artă spirituală şi mai ales cum să realizeze aceasta fără a perturba echilibrul general al planetei. Ei cunoşteau faptul că o modificare a unei părţi duce la modificarea întregului. Nu la fel procedează astăzi cei care, prin intermediul producerii unor vibraţii de joasă frecvenţă în atmosferă au creat adevărate arme climatice. Oamenii de ştiinţă au dezvoltat în prezent două modalităţi de manipulare a climei: HAARP şi GWEN.
HAARP. Acest acronim provine de la High-frequency Active Aurol Research Project – Proiectul de cercetare a Aurorei activată cu frecvenţe înalte. HAARP este “un secret păstrat la fel de bine ca şi cel al Proiectului Manhattan, care ne-a adus bomba atomică”, după cum afirmau în revista Nexus dr. Nick Begich şi Jeanne Manning atunci când au scris articolul “Îngerii nu se joacă cu HAARP”. Acest proiect, afirmă dr. Rosalie Bertell, preşedinta Institutului Internaţional de Interes în domeniul Sănătăţii Publice (IICPH), va fi prezentat publicului ca fiind un scut spaţial faţă de diferite arme sau, pentru cei mai creduli, ca fiind un aparat care repară stratul de ozon.
În realitate, tehnologia HAARP constă dintr-un ansamblu de turnuri care iradiază atmosfera cu cantităţi enorme de unde radio de frecvenţă joasă (EFJ). Turnurile HAARP arată ca nişte antene normale, dar sunt specializate în emisia de unde radio. Acest tip de turnuri sunt localizate în mai multe părţi ale globului. America a construit cea mai mare arie de turnuri HAARP în Gakona, Alaska, pe o suprafaţă de 40 de acri. Turnurile HAARP de pe teritoriul SUA sunt acţionate de Directoratul vehiculelor spaţiale ale Laboratorului de cercetare al forţelor aeriene americane (Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate).
HAARP are capacitatea de a plasa cantităţi enorme de unde de joasă frecvenţă (EFJ) în atmosfera terestră, deasupra unor zone strategice şi de a menţine constantă energia, în cazul în care ar exista variaţii, într-o manieră mai precisă şi mult mai bine controlată decât un detonator nuclear. Dr. Nicholas Benich, om de ştiinţă implicat activ în campania anti-HAARP, arată că această tehnologie produce un fascicul foarte puternic de unde radio care încălzeşte şi astfel ridică zone întregi din ionosferă (stratul încărcat electric care se află deasupra atmosferei); apoi undele electromagnetice se întorc spre pământ şi pătrund peste tot, atât în structurile vii cât şi în cele neanimate. Astfel, pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.
HAARP diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei, care aruncă difuz în atmosferă unde de joasă frecvenţă, prin focalizarea semnalului de la majoritatea, dacă nu de la toate turnurile de pe cei 40 de acri, într-un singur fascicul. Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi că armata poate crea, datorită acestui instrument, o gaură uriaşă în atmosfera superioară, distrugând astfel protecţia planetei faţă de radiaţiile solare. Dr. Bertell spune despre HAARP că este „un reşou uriaş care poate determina ruperi majore ale ionosferei, creând nu numai găuri, dar şi incizii lungi în stratul protector de deasupra Pământului”.
Tehnica HAARP este în întregime funcţională din 1993. Cam câtă energie de frecvenţă joasă aruncă HAARP în atmosferă? În Alaska, aceste turnuri sunt construite să radieze 1,7 gigawat în ionosferă. HAARP poate afecta astfel şi câmpul electro-magnetic al pământului. Din punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, după cum afirmă Michel Chossudovsky, profesor de Ştiinţe Economice la Universitatea Ottawa. El reprezintă un instrument de cucerire, capabil să destabilizeze selectiv agricultura şi sistemele ecologice pe regiuni întinse.
GWEN. Acest acronim provine de la Ground Wave Emergency Network (Reţeaua de urgenţă a undelor terestre). Acestea sunt turnuri enorme care au fiecare câte 100 de cabluri de cupru înfipte în formă de evantai sub baza turnului. Departamentul de apărare a construit aceste turnuri sub motivul că vor fi utile în comunicaţii în timpul sau după o catastrofă nucleară. Această poveste cu comunicaţiile nu va sta în picioare în momentul în care vom înţelege că suflul nuclear distruge orice echipament de telecomunicaţie, făcând imposibilă transmisia radio pentru mai multe ore. Tehnologia EFJ poate crea cutremure şi erupţii vulcanice. Turnurile GWEN sunt localizate în California chiar de-a lungul faliei tectonice şi în zonele vulcanice din nord-vestul Pacificului. Vedem deci cum ceea ce nu poate realiza HAARP prin intermediul atmosferei, GWEN realizează prin intermediul solului. GWEN conlucrează deci din plin cu HAARP.
Marea Inundaţie din Midwest (1993) a fost creată utilizând arme climatice
Reginald E. Newell de la M.I.T – Massachusets Institute of Technology scria în “Geophysical Research Letters Journal” că în atmosfera joasă plutesc uriaşe râuri de apă. Aceste “râuri” nu sunt apă condensată, ci vapori care curg efectiv. Cu alte cuvinte, omul nu le poate vedea şi nici nu realizează când le traversează cu avionul. Dar aceste râuri de vapori sunt enorme. Ele au dimensiunea a 600-700 de km lăţime şi până la 7500 de km lungime. Aceste „râuri” sunt situate la 3 km deasupra pământului, şi au un debit de aproximativ 165 milioane de litri de apă pe secundă. Oamenii de ştiinţă au descoperit că există 5 râuri atmosferice în emisfera nordică şi 5 în emisfera sudică.
Acum, ştiind că există aceste „râuri” în atmosferă, cum e cel mai uşor de creat o inundaţie? Cel mai simplu ar fi să se pună un dig în calea unui astfel de râu şi apa respectivă să fie redirecţionată spre pământ. S-a observat că energia de frecvenţă joasă (EFJ) creează un dig electronic în atmosferă. Aceste diguri electronice pot bloca râurile de vapori, determinând căderea unor cantităţi uriaşe de apă pe pământ.
Un astfel de dig atmosferic artificial a fost creat în 1993 prin acţiunea combinată a turnurilor HAARP din Alaska şi GWEN din Midwest. Oamenii de ştiinţă au lăsat deschisă emisia EFJ timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Rezultatul? A plouat pe tot acest interval. Turnurile GWEN sunt plasate exact pe linia nord-sud, la nord de râurile Missouri şi Mississippi. Bineînţeles că aceste două râuri au fost incriminate pentru producerea inundaţiilor. Pe lângă morţi, răniţi şi distrugerea de locuinţe, această furtună a produs pierderi agricole în valoare de 12-15 miliarde USD.
Care a fost starea vremii în Europa în vara aceasta? În centrul şi vestul Europei erau inundaţii masive, iar în România pârjol. Frontul de instabilitate atmosferică din Europa, despre care ştim că în general înaintează zilnic de la vest către est, se înţepenise parcă undeva deasupra Austriei. Timp de o lună a stat acolo ca şi cum ceva îl ţinea pe loc. Acel ceva a fost exact un astfel de dig atmosferic de netrecut, care a făcut ca apele să rămână în centrul şi vestul Europei, iar seceta la răsărit.
Cu ce scop se creează astfel de calamităţi?
Nu mult după inundaţia din Midwest, din 1993, au apărut tot felul de ştiri despre lipsa de discernământ sau de inspiraţie a celor care şi-au construit sau reconstruit case, în zone predispuse la inundaţii. Aceste ştiri sfătuiau oamenii să nu mai construiască case în astfel de zone. Un plan ingenios pentru a muta populaţia în zonele dorite.
HAARP, după cum afirmă Michel Chossudovsky, face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică. Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.
În 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie privind utilizarea ostilă a tehnicilor de modificare a condiţiilor de mediu. Convenţia care a rezultat – Convention on the Prohibition of Military and Any Other Hostile Use of Environmental Modification Technique (ENMOD), a impus semnatarilor, printre care şi USA, să se abţină de la utilizarea oricărei tehnici de modificare a vremii, care ar putea duce la efecte severe, pe termen lung sau pe arii foarte întinse care să afecteze economia şi societatea. Douăzeci şi trei de ani mai târziu, în noiembrie 2000, la Haga, a avut loc Conferinţa despre modificarea climei. Nici delegaţiile oficiale, nici grupurile de acţiune în ceea ce priveşte mediul înconjurător care au participat la această conferinţă, nu au ridicat deloc problema războiului climatic sau a tehnicilor de modificare a climei (ENMOD). La modul oficial, peste acest subiect s-a aşternut o tăcere suspectă. Totuşi numeroşi oameni de ştiinţă au continuat să tragă semnale de alarmă.
Dr. Rosalie Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.
Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, amintea despre diferite tipuri de arme neconvenţionale care utilizau frecvenţe radio. În conformitate cu un raport din 1999 publicat în Intelligence Newsletter, el se referea direct la războiul climatic, indicând faptul că atât SUA cât şi Rusia aveau deja din 1980 tehnicile necesare pentru dezlănţuirea unor modificări climatice instantanee. Până la urmă şi Napoleon a fost învins în 1812, tot datorită condiţiilor climatice.
Bibliografie:
1. Site-ul Institutului Goddard de Studii Spaţiale din New York: http: //www.giss.nasa.gov
2. Michel Chossudovsky – New weapon could trigger climate change
3. Vincent R. Gray – Regional temperature change, 2003
4. The Times, London, 23 noiembrie, 2000
5. Intelligence Newsletter, 16 decembrie, 1999.
6. Nicholas Begich and Jeane Manning – The military’s pandora’s box, Earthpulse press, Alaska, 1995.
7. Rosalie Bertell – Background of the HAARP Program, 5 noiembrie, 1996.

>Revolutia Islandeza

>Revolutia Islandeza. Presa europeana si cea romaneasca nu ne-au spus nimic!!!
Am primit pe mail un rezumat al unui articol apărut în Spania, despre veritabila revoluție din Islanda. La știri bineințeles că nu a ”transpirat” nimic, căci nu se dorește ca modelul islandez să se propage.

În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate , marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia. Şi toate acestea paşnic!

O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani? Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplul lor? Iata pe scurt istoria evenimentelor:

– 2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prăbuşeşte moneda, bursa isi suspenda activitatea. Ţara este în stare de faliment.

– 2009. Protestele populare din fata parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoaca demisia primului-ministru şi a membrilor guvernului in bloc.

– Continuă situaţia economica nefavorabila. Printr-o lege se propune rambursarea datoriei catre GB şi Olanda avand de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze ar fi urmar sa o plateasca lunar, pentru următorii 15 ani la, 5,5% interese.

– 2010. Oamenii ajung să iasa în stradă şi cer ca aceasta lege sa fie supusa referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţa că se va consulta poporul. La referendumul organizat în luna martie 93% din voturi au fost impotriva acestei legi.

– Pentru toate acestea, guvernul incepe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin şi toti bancherii implicati pleaca din ţară.
– În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a o înlocui pe cea curenta, o copie a constituţiei daneze.

– Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care si-au depus candidaturile, care era necesar sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane. Adunarea constituţională isi începe activitatea în februarie 2011 si prezinta un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului facute in urma a numeroase reuniuni din întreaga ţară.

Noua constitutie trebuie să fie aprobata de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.

Aceasta este o scurtă istorie a Revoluţiei Islanda:

– demisia guvernului în bloc;
– naţionalizarea băncilor;
– un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice;
– închisoare pentru cei responsabili pentru criza şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.

S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru in talksourile politice? S-au văzut imaginile de la evenimente la televizor? Bineînţeles că nu…

Islandezii au fost în măsură să dea o lecţie intregii Europe, să se impotriveasca intregului sistem şi sa ofere o lecţie de democraţie intregii lumi.

>The Revelation of John

>

>EROI romani pentru Discovery în România,

>sursa :adevarul.ro

Articole Discovery

Articole Discovery |
Discovery caută ‘eroi’ români pe care să-i facă protagoniștii unor scurt metraje
Românii care-și urmează pasiunile, curiozitatea și spiritul de aventură pot deveni ‘eroii’ unor scurt metraje realizate de Discovery, în cadrul unei noi campanii a celebrului brand – “Oricine poate fi erou”. Campania începe vineri, 4 martie, și vine în continuarea campaniei “Descoperă eroul din tine”, desfașurată în 2010. Dacă anul trecut postul a căutat pe cont propriu eroi autohtoni și a difuzat filmulețe cu poveștile lor, anul acesta îi îndeamnă pe toți cei care cunosc un posibil ‘erou Discovery’ sau care se consideră ei înșiși un astfel de personaj să-și înscrie propunerile pe pagina de Facebook a Discovery România, până pe 3 aprilie. Vor fi doar 10 câstigători care vor putea să-și regizeze poveștile propuse, sub îndrumarea Discovery. Ada Roseti, channel director pentru Europa de Sud-Est vorbește într-un scurt interviu pentru TOTB despre criterii de selecție și noutăți în abordarea noii campanii, dar și despre impactul pe care campania precedentă l-a avut la nivel local și internațional.

de Camelia Moga

Poveștile propuse vor fi selectate de un juriu internațional format din reprezentanți Discovery Networks. Filmele vor fi disponibile pe Facebook din iunie și vor fi difuzate în cadrul festivalului TIFF, unde, pe baza unei noi jurizări și a voturilor de pe Facebook, va fi desemnat un câstigător care va primi un premiu de 3.000 de euro.

Anul trecut, postul a ‘ecranizat’ şapte poveşti care au întruchipat spiritul Discovery. Printre eroii selectaţi s-au numărat un aeromodelist, un motociclist care a călătorit până în Mongolia şi înapoi, un tânăr practicant de parkour şi un doctor care salvează vieți la celălalt capăt al lumii.

Care sunt criteriile care vor face diferenţa în selectarea poveştilor/eroilor din campania de anul acesta?

În primul rand, trebuie sa fie o poveste interesantă pentru telespectatorii Discovery. Eroii pe care ii căutam sunt, ca și în prima ediție, oameni a căror viață sau ale căror preocupări sunt o sursă de inspirație pentru alții. Oameni care prin pasiunile lor au reușit să realizeze ceva sau care pur și simplu își dedică viața unor preocupări interesante. Pentru a avea o propunere câștigătoare, cei care vor participa la competiție trebuie în primul rând să se gândească dacă “eroul” lor se potrivește cu ceea ce înseamnă ideea de Discovery – aventură, curiozitate, depășirea limitelor, pasiune în ceea ce faci.

Cine va realiza filmarea propriu-zisă a celor zece scurt metraje?

Filmarea va fi realizată de cei 10 semifinaliști, împreună cu o echipă de producție pusă la dispoziție de noi. Fiecare semifinalist va participa la un workshop de 2 zile în care va învăța ce înseamnă realizarea unui scurt metraj pentru Discovery Channel, după care va fi îndrumat de o echipă de producție în realizarea filmului propriu-zis. Deci ceea ce este cu adevărat extraordinar, este că cei care ne vor propune acești noi eroi, vor avea posibilitatea să-și realizeze propriul scurt-metraj, pe care noi mai apoi îl vom difuza pe post.

Există subiecte pe care nu le-aţi aborda (din motive ce ţin de politica internă a Discovery) în cadrul acestor filmuleţe?

Cum spuneam, poveştile trebuie să reflecte spiritul şi valorile Discovery Channel. Căutăm eroi care reusesc să influenţeze pozitiv prin ceea ce fac şi să fie un exemplu demn de urmat. Nu avem restrictii la nivel de subiecte însă filtrul de brand trebuie întotdeauna aplicat, astfel încât tot ceea ce apare pe post să transmită un mesaj unitar.

Ada Roseti (foto)

Care a fost impactul la nivel local al iniţiativei de anul trecut “Descoperă eroul din tine” cu protagonişti autohtoni?

Din punctul nostru de vedere, campania a avut efectul pe care ni-l doream, a reușit să ne aducă mai aproape de fanii din România și să îndeplinească o dorință mai veche a acestora – aceea de a vedea și personaje românești pe Discovery Channel. Reacțiile au fost foarte pozitive, pe toate planurile, începând de la mesajele primite pe diverse platforme și până la creșterea audiențelor. Tocmai de aceea am decis să continuăm proiectul printr-o nouă campanie pe care am numit-o “Oricine poate fi erou”.

Care a fost feed-back-ul în reţelele sociale şi pe internet, în general?

Feedback-ul a fost extraodinar – oamenii s-au implicat în campanie, și-au exprimat părerea despre filme și le-au dat mai departe prietenilor lor. Difuzarea unor povești despre români la Discovery era un lucru de mult așteptat așa că a fost primit cu mult entuziasm. În ceea ce privește impactul pe pagina noastră de Facebook, în urma campaniei am câștigat 16.000 de noi fani, iar cele 7 filme au fost vizualizate pe youtube de peste 30.000 de ori. Ceea ce ne bucură cel mai tare este ca poveștile celor 7 eroi au ajuns să fie cunoscute și preluate mai apoi de alte televiziuni și publicații. Mai mult decât atât, tab-ul “Eroii noştri”, creat pe pagina noastră de Facebook, a câştigat premiul pentru cel mai bun microsite de promovare din categoria “Publicaţii şi media”, în cadrul festivalului de publicitate online Internetics 2010 – ceea ce înseamna ca nu doar noi am considerat campania ca fiind eficientă.

Şi-au manifestat şi alte birouri Discovery interesul de a include în grilele locale scurt metrajele produse, anul trecut, în România?

Suntem foarte mândri de acest proiect: de idee, de felul cum a fost implementată şi mai ales de rezultate. Proiectul a stârnit interesul colegilor din alte regiuni și deja am primit cereri pentru implementarea lui în alte țări în care Discovery este prezent pe cablu sau satelit. Trebuie însă să înțelegeți că nu e vorba de preluarea filmelor din prima parte a campaniei, și nici de difuzarea celor pe care abia acum începem să le căutam. E vorba de mecanismul și ideea din spatele acestei campanii – care pune accent pe personaje locale, pe felul în care Discovery e perceput în fiecare țară și pe dorința noastră de a veni mai aproape de spectatorii noștri. Dar cum această idee e una originală, creată aici, în laboratorul românesc al Discovery Networks, suntem foarte mândri de succesul ei în cadrul companiei.

Aveţi în vedere detalierea uneia sau a multor poveşti din cele şapte prezentate, pana acum, într-un lung metraj ?

Am spus întotdeauna că suntem interesați și deschisi să realizăm şi producţii locale de lung metraj şi analizăm în permanenţă subiectele pe care le primim, inclusiv cele care reies din cadrul acestor campanii. Însă scopul campaniei actuale este realizarea celor 10 scurt-metraje, în care vor fi implicați chiar telespectatorii. Ei vor alege subiectele, ei vor alege eroii și ei vor participa la filmarea propriu-zisă a materialelor.

Ce ați îmbunătăți la ediția din acest an a proiectului, prin comparatie cu cea precedenta?

Proiectul de anul trecut a fost o primă încercare de genul acesta pentru Discovery în România, și pentru că a ieșit atât de bine am decis să-l continuăm. Ceea ce vrem să adăugăm de data aceasta este mai multă implicare din partea telespectatorilor, încă de la început. Așadar, le dăm șansa să ne dea idei și să le și pună în practică, cu ajutorul nostru

>JERUSALIM SPATIAL

>
VIZIONARE ON LINE

>Ce se întâmplă în creierul unui călugăr buddhist în timpul meditației

>Ce se întâmplă în creierul unui călugăr buddhist în timpul meditației

Activitatea creierului călugărilor tibetani este diferită de a unui om de rând

Într-un laborator ferit de zgomotul stradal al New Yorkului, un cercetător pasionat de misterele creierului uman trage cu privirea în creierul călugărilor tibetani în timp ce aceștia sunt în stare de meditație.

Zoran Josipovic, profesor la Universitatea din New York a privit, din 2008 și până în prezent, în creierele a peste 20 de călugări și călugărițe care practică meditația în stil tibetan. Josipovic este interesat de cum ajung aceștia la o stare de ”nedualitate”, de confundare cu lumea.

”Un lucru pe care am aflat că meditația îl face este acela de a dezvolta abilități adiționale, care te pot ajuta să duci o viață mai plină și mai liniștită”, a declarat doctorul Josipovic, citat de BBC News.

”Atunci când meditația induce o stare de confundare cu lumea, rețeaua neurologică se schimbă, deoarece se înlătură zidul psihologic dintre cei ce meditează și lume”, a adăugat Josipovic.

Creierul este alcătuit, potrivit profesorului Josipovic, în două rețele: una intrinsecă, sau default, și una extrinsecă. Partea extrinsecă a creierului intră în acțiune atunci când indivizii se concentrează pe sarcini externe, ca de exemplu turnatul unei cești de cafea.

Cealaltă parte, cea intrisecă, acționează atunci când oamenii reflectează asupra propriei persoane și a sentimentelor lor.

Cele două părți nu funcționează simultan, ceea ce ne permite să ne concentrăm asupra îndeplinirii unei sarcini și să ignorăm elementele care ne-ar putea distrage.

În urma cercetărilor sale, profesorul Josipovic a descoperit că cei avansați în ale meditației au capacitatea de a menține ambele părți ale creierului funcționale în timpul meditației. Asta ar putea fi o explicație pentru împăcarea acestora cu lumea.
Inițial, cercetătorii au crezut că partea default întră în scenă doar dacă nu avem o sarcină asupra căreia să ne concentrăm. Dar studiile realizate în ultima decadă a demonstrat că această parte mustește de activitate și numai când ne gândim la lucruri care ne includ.

Acestă parte intrisecă a intrat în sfera de interes a oamenilor de știință în 2001, când profesorul Marcus Raichle, un neurolog de la Școala de Medicină a Universității din Washington, a scanat creierele unor indivizi cărora le-a fost dat să îndeplinească o anumită sarcină.

Subiecții s-au plictisit rapid și pe măsură ce scădea activitatea dintr-o parte a creierului, creștea cea din altă parte. S-a avansat atunci ideea că din cauza plictiselii, persoanele testate nu se mai gândeau la ce aveau de făcut, ci reflectau asupra propriei ființe.

Potrivit profesorului Raichle, această parte a creierului este responsabilă pentru ceea ce suntem noi și pentru cum am devenit ceea ce suntem astăzi, și poate reprezenta cheia în dezlegarea unor boli precum Alzheimer, depresia sau autismul, boli neurologice care atacă partea default a creierului.

Nor de etichete