>Va ofer, cu placere, linkul care va va permite sa vizionati, poate in premiera, filmul DISCURSUL REGELUI, care a fost laureat, recent, cu 4 premii OSCAR (cel mai bun film, cel mai bun actor in rol principal, cel mai bun regizor si cel mai bun scenariu original). Dureaza doua ore si este subtitrat in romana.
Vizionare placuta!
>
>Revolutia Islandeza. Presa europeana si cea romaneasca nu ne-au spus nimic!!!
Am primit pe mail un rezumat al unui articol apărut în Spania, despre veritabila revoluție din Islanda. La știri bineințeles că nu a ”transpirat” nimic, căci nu se dorește ca modelul islandez să se propage.
În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate , marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia. Şi toate acestea paşnic!
O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani? Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplul lor? Iata pe scurt istoria evenimentelor:
– 2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prăbuşeşte moneda, bursa isi suspenda activitatea. Ţara este în stare de faliment.
– 2009. Protestele populare din fata parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoaca demisia primului-ministru şi a membrilor guvernului in bloc.
– Continuă situaţia economica nefavorabila. Printr-o lege se propune rambursarea datoriei catre GB şi Olanda avand de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze ar fi urmar sa o plateasca lunar, pentru următorii 15 ani la, 5,5% interese.
– 2010. Oamenii ajung să iasa în stradă şi cer ca aceasta lege sa fie supusa referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţa că se va consulta poporul. La referendumul organizat în luna martie 93% din voturi au fost impotriva acestei legi.
– Pentru toate acestea, guvernul incepe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin şi toti bancherii implicati pleaca din ţară.
– În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a o înlocui pe cea curenta, o copie a constituţiei daneze.
– Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care si-au depus candidaturile, care era necesar sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane. Adunarea constituţională isi începe activitatea în februarie 2011 si prezinta un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului facute in urma a numeroase reuniuni din întreaga ţară.
Noua constitutie trebuie să fie aprobata de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.
Aceasta este o scurtă istorie a Revoluţiei Islanda:
– demisia guvernului în bloc;
– naţionalizarea băncilor;
– un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice;
– închisoare pentru cei responsabili pentru criza şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.
S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru in talksourile politice? S-au văzut imaginile de la evenimente la televizor? Bineînţeles că nu…
Islandezii au fost în măsură să dea o lecţie intregii Europe, să se impotriveasca intregului sistem şi sa ofere o lecţie de democraţie intregii lumi.
>sursa :adevarul.ro
Articole Discovery
Articole Discovery |
Discovery caută ‘eroi’ români pe care să-i facă protagoniștii unor scurt metraje
Românii care-și urmează pasiunile, curiozitatea și spiritul de aventură pot deveni ‘eroii’ unor scurt metraje realizate de Discovery, în cadrul unei noi campanii a celebrului brand – “Oricine poate fi erou”. Campania începe vineri, 4 martie, și vine în continuarea campaniei “Descoperă eroul din tine”, desfașurată în 2010. Dacă anul trecut postul a căutat pe cont propriu eroi autohtoni și a difuzat filmulețe cu poveștile lor, anul acesta îi îndeamnă pe toți cei care cunosc un posibil ‘erou Discovery’ sau care se consideră ei înșiși un astfel de personaj să-și înscrie propunerile pe pagina de Facebook a Discovery România, până pe 3 aprilie. Vor fi doar 10 câstigători care vor putea să-și regizeze poveștile propuse, sub îndrumarea Discovery. Ada Roseti, channel director pentru Europa de Sud-Est vorbește într-un scurt interviu pentru TOTB despre criterii de selecție și noutăți în abordarea noii campanii, dar și despre impactul pe care campania precedentă l-a avut la nivel local și internațional.
de Camelia Moga
Poveștile propuse vor fi selectate de un juriu internațional format din reprezentanți Discovery Networks. Filmele vor fi disponibile pe Facebook din iunie și vor fi difuzate în cadrul festivalului TIFF, unde, pe baza unei noi jurizări și a voturilor de pe Facebook, va fi desemnat un câstigător care va primi un premiu de 3.000 de euro.
Anul trecut, postul a ‘ecranizat’ şapte poveşti care au întruchipat spiritul Discovery. Printre eroii selectaţi s-au numărat un aeromodelist, un motociclist care a călătorit până în Mongolia şi înapoi, un tânăr practicant de parkour şi un doctor care salvează vieți la celălalt capăt al lumii.
Care sunt criteriile care vor face diferenţa în selectarea poveştilor/eroilor din campania de anul acesta?
În primul rand, trebuie sa fie o poveste interesantă pentru telespectatorii Discovery. Eroii pe care ii căutam sunt, ca și în prima ediție, oameni a căror viață sau ale căror preocupări sunt o sursă de inspirație pentru alții. Oameni care prin pasiunile lor au reușit să realizeze ceva sau care pur și simplu își dedică viața unor preocupări interesante. Pentru a avea o propunere câștigătoare, cei care vor participa la competiție trebuie în primul rând să se gândească dacă “eroul” lor se potrivește cu ceea ce înseamnă ideea de Discovery – aventură, curiozitate, depășirea limitelor, pasiune în ceea ce faci.
Cine va realiza filmarea propriu-zisă a celor zece scurt metraje?
Filmarea va fi realizată de cei 10 semifinaliști, împreună cu o echipă de producție pusă la dispoziție de noi. Fiecare semifinalist va participa la un workshop de 2 zile în care va învăța ce înseamnă realizarea unui scurt metraj pentru Discovery Channel, după care va fi îndrumat de o echipă de producție în realizarea filmului propriu-zis. Deci ceea ce este cu adevărat extraordinar, este că cei care ne vor propune acești noi eroi, vor avea posibilitatea să-și realizeze propriul scurt-metraj, pe care noi mai apoi îl vom difuza pe post.
Există subiecte pe care nu le-aţi aborda (din motive ce ţin de politica internă a Discovery) în cadrul acestor filmuleţe?
Cum spuneam, poveştile trebuie să reflecte spiritul şi valorile Discovery Channel. Căutăm eroi care reusesc să influenţeze pozitiv prin ceea ce fac şi să fie un exemplu demn de urmat. Nu avem restrictii la nivel de subiecte însă filtrul de brand trebuie întotdeauna aplicat, astfel încât tot ceea ce apare pe post să transmită un mesaj unitar.
Ada Roseti (foto)
Care a fost impactul la nivel local al iniţiativei de anul trecut “Descoperă eroul din tine” cu protagonişti autohtoni?
Din punctul nostru de vedere, campania a avut efectul pe care ni-l doream, a reușit să ne aducă mai aproape de fanii din România și să îndeplinească o dorință mai veche a acestora – aceea de a vedea și personaje românești pe Discovery Channel. Reacțiile au fost foarte pozitive, pe toate planurile, începând de la mesajele primite pe diverse platforme și până la creșterea audiențelor. Tocmai de aceea am decis să continuăm proiectul printr-o nouă campanie pe care am numit-o “Oricine poate fi erou”.
Care a fost feed-back-ul în reţelele sociale şi pe internet, în general?
Feedback-ul a fost extraodinar – oamenii s-au implicat în campanie, și-au exprimat părerea despre filme și le-au dat mai departe prietenilor lor. Difuzarea unor povești despre români la Discovery era un lucru de mult așteptat așa că a fost primit cu mult entuziasm. În ceea ce privește impactul pe pagina noastră de Facebook, în urma campaniei am câștigat 16.000 de noi fani, iar cele 7 filme au fost vizualizate pe youtube de peste 30.000 de ori. Ceea ce ne bucură cel mai tare este ca poveștile celor 7 eroi au ajuns să fie cunoscute și preluate mai apoi de alte televiziuni și publicații. Mai mult decât atât, tab-ul “Eroii noştri”, creat pe pagina noastră de Facebook, a câştigat premiul pentru cel mai bun microsite de promovare din categoria “Publicaţii şi media”, în cadrul festivalului de publicitate online Internetics 2010 – ceea ce înseamna ca nu doar noi am considerat campania ca fiind eficientă.
Şi-au manifestat şi alte birouri Discovery interesul de a include în grilele locale scurt metrajele produse, anul trecut, în România?
Suntem foarte mândri de acest proiect: de idee, de felul cum a fost implementată şi mai ales de rezultate. Proiectul a stârnit interesul colegilor din alte regiuni și deja am primit cereri pentru implementarea lui în alte țări în care Discovery este prezent pe cablu sau satelit. Trebuie însă să înțelegeți că nu e vorba de preluarea filmelor din prima parte a campaniei, și nici de difuzarea celor pe care abia acum începem să le căutam. E vorba de mecanismul și ideea din spatele acestei campanii – care pune accent pe personaje locale, pe felul în care Discovery e perceput în fiecare țară și pe dorința noastră de a veni mai aproape de spectatorii noștri. Dar cum această idee e una originală, creată aici, în laboratorul românesc al Discovery Networks, suntem foarte mândri de succesul ei în cadrul companiei.
Aveţi în vedere detalierea uneia sau a multor poveşti din cele şapte prezentate, pana acum, într-un lung metraj ?
Am spus întotdeauna că suntem interesați și deschisi să realizăm şi producţii locale de lung metraj şi analizăm în permanenţă subiectele pe care le primim, inclusiv cele care reies din cadrul acestor campanii. Însă scopul campaniei actuale este realizarea celor 10 scurt-metraje, în care vor fi implicați chiar telespectatorii. Ei vor alege subiectele, ei vor alege eroii și ei vor participa la filmarea propriu-zisă a materialelor.
Ce ați îmbunătăți la ediția din acest an a proiectului, prin comparatie cu cea precedenta?
Proiectul de anul trecut a fost o primă încercare de genul acesta pentru Discovery în România, și pentru că a ieșit atât de bine am decis să-l continuăm. Ceea ce vrem să adăugăm de data aceasta este mai multă implicare din partea telespectatorilor, încă de la început. Așadar, le dăm șansa să ne dea idei și să le și pună în practică, cu ajutorul nostru
>Ce se întâmplă în creierul unui călugăr buddhist în timpul meditației
Activitatea creierului călugărilor tibetani este diferită de a unui om de rând
Într-un laborator ferit de zgomotul stradal al New Yorkului, un cercetător pasionat de misterele creierului uman trage cu privirea în creierul călugărilor tibetani în timp ce aceștia sunt în stare de meditație.
Zoran Josipovic, profesor la Universitatea din New York a privit, din 2008 și până în prezent, în creierele a peste 20 de călugări și călugărițe care practică meditația în stil tibetan. Josipovic este interesat de cum ajung aceștia la o stare de ”nedualitate”, de confundare cu lumea.
”Un lucru pe care am aflat că meditația îl face este acela de a dezvolta abilități adiționale, care te pot ajuta să duci o viață mai plină și mai liniștită”, a declarat doctorul Josipovic, citat de BBC News.
”Atunci când meditația induce o stare de confundare cu lumea, rețeaua neurologică se schimbă, deoarece se înlătură zidul psihologic dintre cei ce meditează și lume”, a adăugat Josipovic.
Creierul este alcătuit, potrivit profesorului Josipovic, în două rețele: una intrinsecă, sau default, și una extrinsecă. Partea extrinsecă a creierului intră în acțiune atunci când indivizii se concentrează pe sarcini externe, ca de exemplu turnatul unei cești de cafea.
Cealaltă parte, cea intrisecă, acționează atunci când oamenii reflectează asupra propriei persoane și a sentimentelor lor.
Cele două părți nu funcționează simultan, ceea ce ne permite să ne concentrăm asupra îndeplinirii unei sarcini și să ignorăm elementele care ne-ar putea distrage.
În urma cercetărilor sale, profesorul Josipovic a descoperit că cei avansați în ale meditației au capacitatea de a menține ambele părți ale creierului funcționale în timpul meditației. Asta ar putea fi o explicație pentru împăcarea acestora cu lumea.
Inițial, cercetătorii au crezut că partea default întră în scenă doar dacă nu avem o sarcină asupra căreia să ne concentrăm. Dar studiile realizate în ultima decadă a demonstrat că această parte mustește de activitate și numai când ne gândim la lucruri care ne includ.
Acestă parte intrisecă a intrat în sfera de interes a oamenilor de știință în 2001, când profesorul Marcus Raichle, un neurolog de la Școala de Medicină a Universității din Washington, a scanat creierele unor indivizi cărora le-a fost dat să îndeplinească o anumită sarcină.
Subiecții s-au plictisit rapid și pe măsură ce scădea activitatea dintr-o parte a creierului, creștea cea din altă parte. S-a avansat atunci ideea că din cauza plictiselii, persoanele testate nu se mai gândeau la ce aveau de făcut, ci reflectau asupra propriei ființe.
Potrivit profesorului Raichle, această parte a creierului este responsabilă pentru ceea ce suntem noi și pentru cum am devenit ceea ce suntem astăzi, și poate reprezenta cheia în dezlegarea unor boli precum Alzheimer, depresia sau autismul, boli neurologice care atacă partea default a creierului.
>Un ultimatum din Orient către societatea secretă a «Iluminaţilor» (1)
Interviu cu Benjamin Fulford realizat de Kerry Cassidy şi Bill Ryan
Proiectul Camelot, Tokyo, Japonia
Articol preluat din Nexus Magazine, Anul V, Numărul 13 (octombrie – decembrie 2009)
Membri ai societăţii secrete occidentale a „Iluminaţilor” precum cei din familia Rockefeller şi Rothschild au exercitat atât de mult control asupra unor economii din est încât societăţile secrete din Orient i-au somat să se retragă fără luptă.
La vârsta de 17 ani, Benjamin Fulford (foto), fiul unui diplomat canadian, s-a revoltat împotriva educaţiei la care era supus şi a fugit cu un vas în inima Amazonului, pentru a trăi cu un trib de foşti canibali.
Continuând să caute răspunsuri şi să încerce să înţeleagă mai bine societatea occidentală, a petrecut un timp în Argentina, într-o comunitate independentă din punct de vedere economic, înainte de a se îndrepta spre Japonia, unde s-a înscris la universitate.
Curajos, cu principii, tradiţionalist idealist, a demisionat din poziţia de redactor-şef al redacţiei Asia-Pacific a revistei Forbes, după ce editorul a refuzat să publice un articol despre un scandal pe care îl investigase. Cercetând mai departe în mod independent lumea afacerilor, a început să descopere reţeaua complexă a controlului financiar global exercitat de familia Rockefeller şi Rothschild, şi de asemenea, existenţa unei arme biologice, numită SARS, ce acţionează doar asupra membrilor unei anumite rase.
Aceste planuri ce urmăresc depopularea globală au fost cele care au deranjat anumite facţiuni importante şi puternice din Japonia, Taiwan şi China. După ce a fost abordat de un ninja real al zilelor noastre, lucrurile s-au complicat, culminând în anul 2007 când Benjamin a devenit primul occidental din ultimii 500 de ani care a fost admis în rândurile societăţilor secrete orientale (organizaţii cu peste şase milioane de membri).
Acţionând ca purtător de cuvânt al acestora, el a ieşit în faţă pentru a transmite un mesaj simplu societăţii secrete a „Iluminaţilor”: că ar trebui să recunoască faptul că timpul lor s-a sfârşit şi ar trebui să se retragă fără nicio luptă şi să permită lumii să prospere aşa cum ar trebui – sau, în caz contrar, să accepte consecinţele, adică ameninţarea ce vine din partea celor 100.000 de asasini profesionişti. Acest mesaj a fost comunicat prima dată prin intermediul doctorului Henry Makow în iunie 2007 şi Jeff Rense în iulie 2007.
Membrii Proiectului Camelot au călătorit în Japonia pentru a se întâlni cu Benjamin Fulford. Interviul nostru prezintă incredibila sa poveste – şi va reaminti de asemenea societăţii „Iluminaţilor” că ultimatumul este real, serios şi extrem de ameninţător.
Înarmat cu o viziune optimistă şi contagioasă asupra viitorului, Benjamin este pe deplin pregătit să fie următorul Ministru de Finanţe al Japoniei. Planurile sale referitoare la modul în care va cheltui cele 5 trilioane de dolari din rezervele externe ale Japoniei pentru a elimina sărăcia la nivel mondial, pentru a repara pagubele imense provocate generaţii la rând de o elită nemiloasă, sunt plauzibile şi inspiratoare, nu doar simplă retorică. Acesta este un om cu o profundă înţelegere asupra Estului şi Vestului, un istoric al economiei globale care gândeşte într-un mod total nonconformist, un iubitor al păcii, căruia nu îi este frică să facă cunoscute cuvintele războinicilor.
Kerry Cassidy şi Bill Ryan, Proiectul Camelot
Kerry Cassidy (KC): Ai lucrat timp de şase ani laForbes, din câte am înţeles.
Benjamin Fulford (BF): Da, aproape şase ani.
KC: Şi lucrezi de 20 de ani ca scriitor şi jurnalist în Japonia?
BF: Mai mult de atât. Am venit aici în 1980 la universitate.
KC: Ştiai în acel punct că vei face studii economice?
BF: Vroiam doar să învăţ. Nu mă gândeam deloc la diplome sau servicii. De fapt, am urmat toate cursurile care erau predate. Am urmat cursurile de economie, sociologie, antropologie, matematică, biologie, toate. În cele din urmă am obţinut o diplomă de la Universitatea British Columbia în Studii Asiatice, cu o specialitate în sfera problematicii chinezeşti. Am urmat cursurile Universităţii Sophia din Japonia pentru trei ani şi jumătate. Am făcut aproape 8 ani de studii – mult mai mult decât îmi era necesar.
KC: Cum de ai învăţat limba japoneză?
BF: Am urmat un curs intensiv la Universitatea British Columbia înainte de a veni aici. Apoi am petrecut 3 zile la o şcoală din Japonia şi mi-am zis: „Nu are niciun sens”.
M-am decis să mă angajez ca barman într-un bar condus de un gangster. Programul era de la 9 pm la 5 am. Era genul acela de loc în care mai aveau loc bătăi din când în când, iar clienţii erau goliţi şi de ultimul bănuţ – practic cel mai jalnic mediu pe care îl puteai găsi în Japonia. Dar partea cea mai bună legată de serviciul de barman era ca beţivii spun mereu acelaşi şi acelaşi lucru, astfel că pană la urmă întelegi ce vor să spună şi înveţi limba!
KC: Deci scrii în japoneză?
BF: Am scris până acum o mulţime de cărţi în japoneză, multe dintre ele best-seller-uri.
KC: Aha. Cărţile acestea sunt disponibile şi în engleză?
BF: Nu, nu. Intenţionat am început să scriu în japoneză acum câţiva ani, după ce am plecat de la Forbes, deoarece ştiam că aveam de-a face cu ceva periculos şi nu înţelegeam foarte clar despre ce era vorba. Îmi amintesc de exemplu că am fost atenţionat de către MakikoTanaka, fostul Ministru de Externe şi de fiica primului ministru Kakuei Tanaka, care a fost implicată în scandalul Lockheed. Mi-a spus: „Dacă începi să investighezi aceste lucruri, vei fi în cele din urmă ucis.” Deci ştiam că e vorba de ceva foarte periculos, însă nu înţelegeam exact despre ce era vorba. Astfel încât, cumva m-am retras şi am început să scriu în japoneză.
KC: Ce lucruri ai început să investighezi, de ai fost atenţionat?
BF: Pe când lucram la Forbes, scrisesem deja mai multe articole despre Yakuza şi prin urmare am primit o mulţime de ameninţări cu moartea. Şeful birouluiForbes de la Moscova, Paul Klebnikov, a fost împuşcat de 10 ori în faţa casei sale. A fost luat şi dus la spital, unde a fost urcat într-un lift. Liftul s-a oprit pentru 8 minute, timp în care acesta a murit.
KC: În ce an s-a petrecut acest lucru?
BF: Acum cinci sau şase ani, cred. În acea perioadă, anumite persoane de la ziarul Osaka şi de la televiziunea CBS au venit la mine şi mi-au spus că şeful sindicatului crimei Goto (foto) se afla la Spitalul Universităţii Berkeley – UCLA, pentru un transplant de ficat. Acest lucru a ridicat o mulțime de întrebări interesante. Ce face un gangster atât de celebru în SUA? Şi de ce un asemenea individ de 70 de ani este pus în vârful unei lungi liste de persoane aflate în aşteptarea unui ficat disponibil pentru un transplant? Aşa că am început să mă gândesc: „Ei bine, poate că lucrează cumva pentru CIA sau ceva de genul acesta.” Şi aveam de gând să scriu lucrul acesta în Forbes.
Însă înainte de asta, am vorbit cu o sursă de-a mea, un gangster mai în vârstă şi i-am povestit totul. Acesta mi-a zis: „Hei, dacă scrii despre astea, vei ajunge hrană pentru peşti.” „Poftim? Nu răspund niciodată la ameninţări” i-am spus. „Sunt un bine cunoscut jurnalist. Dacă mă vei ucide, vei avea o mulţime de probleme.” „Nu te vom ucide, doar vom face în aşa fel încât să dispari. Spune noapte bună prietenei tale. Nu o vei mai vedea niciodată.” Şi apoi mi-a spus numele câtorva jurnalişti care au dispărut.
KC: Oh, Doamne!
BF: Şi mi-am amintit. A existat de exemplu un individ, care a scris despre modul în care secta religioasă Aum Shinrikyo importa amfetamine din Coreea de Nord şi le vindea către organizaţia Goto. A dispărut după ce a scris câteva articole despre acest subiect.
KC: A fost vreodată descoperit?
BF: Nu. O mulţime de asemenea jurnalişti au dispărut. Şi o mulţime de jurnalişti japonezi mi-au spus: „Singurul motiv pentru care tu eşti încă în viaţă este pentru că eşti alb. Dacă noi am fi încercat să scriem ce ai scris tu, am fi fost deja morţi.” Deci ştiam că am de-a face cu indivizi periculoşi. Apropo, acel gangster, când i-am spus despre transplantul de ficat, mi-a spus: „Uite, nu voi mai putea să vorbesc cu tine niciodată dacă vei scrie acest articol.” Şi m-am gândit: „OK, acest individ este o sursă valoroasă şi mi-a oferit o mulţime de informaţii importante până acum. Nu vreau să pierd această legatură doar din cauza unui articol”. Aşa că m-am decis să nu mai scriu acel articol.
Scandaluri bancare
KC: Haide să discutăm despre asocierea pe care ai avut-o cu Yakuza pe de-o parte şi cu societatea secretă chineză…
BF: Bine. Pe măsură ce am început să înţeleg cum stau lucrurile în realitate, viziunea mea asupra evenimentelor a devenit foarte diferită, deoarece puteam acum să fuzionez cele două lumi – lumea conspiraţiilor şi lumea publicaţiei Wall Street Journal– într-una singură.
Am avut posibilitatea de a-l intervieva pe Heizo Takenaka (foto) (fostul Ministru de Finanţe al Japoniei) anul trecut, în primăvară, şi l-am confruntat cu o serie de dovezi.
În 2003, în luna februarie cred, a declarat revistei Newsweek că nicio bancă nu este prea mare pentru a se prăbuşi. A impus nişte reguli economice care au forţat companiile să îşi vândă pachetele de acţiuni. Băncile erau obişnuite să deţină acţiuni ale companiilor şi companiile acţiuni ale băncilor, astfel încât nimeni din exterior să nu poată să vină şi să încerce o preluare în forţă. Takenaka a forţat aceste companii să îşi vândă cota parte pe care o deţineau. Apoi a afirmat că nicio bancă nu este prea mare pentru a se prăbuşi şi toată lumea a crezut că aceasta înseamnă că acţiunile de la bănci nu vor mai valora nimic. Deci, ceea ce s-a întâmplat a fost că preţul acţiunilor băncilor a devenit o povară în 2003. Şi dacă vă uitaţi la cine a cumpărat aceste acţiuni, veţi vedea că au fost cumpărate de către bănci străine: State Street Bank, Chase Manhattan, Citibank. Cu alte cuvinte, un grup de instituţii care sunt controlate de aceste „fundaţii caritabile”, care sunt la rândul lor controlate fie de familia Rothschild, fie de familia Rockefeller, în principal de Rockefelleri. Folosesc cuvântul „Rockefelleri” ca şi abreviere pentru acest grup de familii aristocratice, partea americană versus partea europeană. De exemplu, cei din familia Bush fac parte din ea.
KC: Corect.
BF: Astfel că poţi să îi descoperi în documentele financiare. Ceea ce s-a întâmplat a fost că preşedintele Băncii Resona nu a vrut să cedeze partea lui, spre deosebire de alte bănci care s-au supus toate. A spus: „hei, nu sunt în faliment”. Curând, contabilul băncii Resona a murit în nişte circumstanţe misterioase. A fost ceva de genul unei sinucideri sau a unei crime. Brusc, documentele financiare arătau că sunt în faliment. În acel moment, sistemul politic ce era la putere spunea: „dacă ai 100000$ sau 200000$ cumpară acţiuni Resona. Va fi o bună afacere.” Apoi a existat un profesor la Universitatea Waseda, pe nume Uekusa, care a început să zică: „Hei, ceva nu e în regulă cu Resona”. A fost arestat în Yokohama deoarece se uitase sub fusta unei fete cu o oglindă. În realitate nu s-a depus nicio plângere, dar asta nu mai contează. A fost dat afară din Universitate şi i s-a desfiinţat emisiunea de la televiziune.
În acea perioadă şi eu mă aflam pe lista neagră. Anterior eram invitat la o serie de emisiuni TV. Însă acum spuneau: „Vă aflaţi pe lista neagră domnule Fulford. Nu vă mai putem introduce în nicio emisiune”.
KC: De ce?
BF: Deoarece, la fel ca şi alţii, am început să vorbesc despre aceste aşa-zise reforme economice. Şi ei nu doreau ca oamenii să afle ce se petrece de fapt. Oricum, un domn Ohta, de la departamentul impozitelor a început şi el să investigheze Resona pentru evaziune fiscală şi lucruri de genul acesta. A fost arestat şi el în Yokohama deoarece se uitase cu o oglinda sub fusta unei fete. Apoi domnul Suzuki de la publicaţia Asahi a scris un articol pe 17 decembrie, acum doi ani, în care spunea ca Resona făcea de 10 ori mai multe donaţii partidului de la putere decât alte bănci şi că exista o suspiciune de tranzacţii ilegale. Se presupunea că articolul era doar o parte dintr-o investigaţie mai lungă. În acea noapte i-au găsit corpul în Yokohama Bay. Înţelegi? Astfel că l-am confruntat pe domnul Takenaka cu toate aceste informaţii. Am o înregistrare video cu toate acestea. Nu am dat-o publicităţii deoarece domnul Takenaka a început să îmi spună că a fost forţat să facă toate acestea deoarece SUA a ameninţat că, în caz contrar, va ataca Japonia cu sistemul HAARP.
KC: Şi care ar fi fost impactul asupra Japoniei? Spune-ne ce au însemnat toate acestea pentru Japonia.
BF: Cutremure. Vom discuta despre lucrurile astea mai mult, deoarece, ştiu, pare că intrăm în lucruri esoterice. Este aproape copleşitor, ştii? Adică, am avut o mulţime de probleme când am încercat să înţeleg lucrurile astea… După ce l-am intervievat pe Takenaka, am primit un email de la cineva de la Banca Japoneză de Dezvoltare, care este un discipol al domnului Takenaka. Mi-a spus: „Domnul Takenaka ar dori să vă întâlniţi cu cineva”. Mai am încă o copie a email-ului original. Şi astfel am mers într-o cameră de la hotelul Shinjuku şi m-am întâlnit cu un om purtând un chimono frumos de mătase (foto). Am o fotografie cu el şi am şi o înregistrare a conversaţiei… Mi-a spus că este un ninja, ceea ce înseamnă un asasin japonez profesionist… Arăta foarte diferit de japonezii obişnuiţi. Era un membru al Sanka, oamenii munţilor. Aceştia sunt folosiţi de Trupele Speciale Japoneze.
Mi-a spus: „Domnule Fulford, dacă vrei să fi un jurnalist care să demaşte diverse lucruri, continuă şi fă lucrul acesta, dar vei muri la vârsta de 46 de ani. Sau poţi deveni Ministrul de Finanţe al Japoniei”. Deci îmi oferea să aleg, între a muri sau a fi Ministrul de Finanţe al Japoniei.
Oricum, credeam că nu am de ales. Citisem despre planurile de reducere a populaţiei, aşa că l-am întrebat dacă sunt adevărate. Mi-a spus: „Da. În scopul de a proteja mediul înconjurător, trebuie să reducem populaţia planetei la 2 miliarde. Şi prin războaie nu reuşim acest lucru, aşa că vom încerca să folosim bolile şi foametea.” Deja aflasem despre SARS, o armă biologică care ucide doar asiaticii. „Vorbeşti de uciderea a patru miliarde de oameni!” Deci îmi ofereau un serviciu. Mi-a spus: „Luăm bani de la japonezi, dar nu le luăm carnea de pe oase, doar îndepărtăm grăsimea”. Aşa au descris situaţia. „Vom jefui banii acestor oameni dar nu îi vom ucide”. Şi mi-a spus că populţia Japoniei va fi redusă la 70 de milioane. Vor permite ca 70 de milioane de oameni să trăiască. Îmi descria un genocid. Din nou vă spun, am toate aceste afirmaţii înregistrate pe o casetă şi pot demonstra că acest om mi-a fost trimis de Takenaka.
KC: Şi ce i-ai spus acestui individ? Sunt curios.
BF: Ei bine, totul era mult prea copleşitor. Nu i-am dat niciun răspuns clar, dar m-am gândit că nu am de ales decât să merg cu aceşti indivizi şi să încerc să fac ceva din interior, pentru a-i opri. Dar cred că mulţi oameni din elită primesc într-o zi acelaşi tip de ultimatum – moartea sau cooperarea. Aşa reușesc să controleze SUA şi să înrobească poporul american – prin capturarea elitelor şi cooperarea lor forţată, prin intermediul unei combinaţii de mită şi ameninţări.
KC: Când spui „ei”, cine sunt „ei”?
BF: Ei bine, sunt cei pe care tu i-ai numi Consiliul de Relaţii Externe, Bilderbergii. Comisia Trilaterală nu are nicio putere. Comisia Trilaterală a fost înfiinţată de Rockefelleri, deoarece Bilderbergii erau prea rasişti pentru a accepta japonezi în mijlocul lor. Astfel că a fost creată ca un fel de forum pentru japonezi, să aibă şi ei unde vorbi. La început, nişte japonezi de nivel foarte înalt s-au alăturat. Dar apoi au spus: „Ei bine, nu ne ascultă nimeni”. Am vorbit cu mulţi membri ai Comisiei Trilaterale. La modul esenţial japonezii au spus: „La naiba cu Comisia voastră Trilaterală, deoarece nici măcar nu vreţi să ne ascultaţi”. Familiile deţin Federal Reserve Board; ele deţin banii.
(va urma)
>Un ultimatum din Orient către societatea secretă a «Iluminaţilor» (1)
Interviu cu Benjamin Fulford realizat de Kerry Cassidy şi Bill Ryan
Proiectul Camelot, Tokyo, Japonia
Articol preluat din Nexus Magazine, Anul V, Numărul 13 (octombrie – decembrie 2009)
Membri ai societăţii secrete occidentale a „Iluminaţilor” precum cei din familia Rockefeller şi Rothschild au exercitat atât de mult control asupra unor economii din est încât societăţile secrete din Orient i-au somat să se retragă fără luptă.
La vârsta de 17 ani, Benjamin Fulford (foto), fiul unui diplomat canadian, s-a revoltat împotriva educaţiei la care era supus şi a fugit cu un vas în inima Amazonului, pentru a trăi cu un trib de foşti canibali.
Continuând să caute răspunsuri şi să încerce să înţeleagă mai bine societatea occidentală, a petrecut un timp în Argentina, într-o comunitate independentă din punct de vedere economic, înainte de a se îndrepta spre Japonia, unde s-a înscris la universitate.
Curajos, cu principii, tradiţionalist idealist, a demisionat din poziţia de redactor-şef al redacţiei Asia-Pacific a revistei Forbes, după ce editorul a refuzat să publice un articol despre un scandal pe care îl investigase. Cercetând mai departe în mod independent lumea afacerilor, a început să descopere reţeaua complexă a controlului financiar global exercitat de familia Rockefeller şi Rothschild, şi de asemenea, existenţa unei arme biologice, numită SARS, ce acţionează doar asupra membrilor unei anumite rase.
Aceste planuri ce urmăresc depopularea globală au fost cele care au deranjat anumite facţiuni importante şi puternice din Japonia, Taiwan şi China. După ce a fost abordat de un ninja real al zilelor noastre, lucrurile s-au complicat, culminând în anul 2007 când Benjamin a devenit primul occidental din ultimii 500 de ani care a fost admis în rândurile societăţilor secrete orientale (organizaţii cu peste şase milioane de membri).
Acţionând ca purtător de cuvânt al acestora, el a ieşit în faţă pentru a transmite un mesaj simplu societăţii secrete a „Iluminaţilor”: că ar trebui să recunoască faptul că timpul lor s-a sfârşit şi ar trebui să se retragă fără nicio luptă şi să permită lumii să prospere aşa cum ar trebui – sau, în caz contrar, să accepte consecinţele, adică ameninţarea ce vine din partea celor 100.000 de asasini profesionişti. Acest mesaj a fost comunicat prima dată prin intermediul doctorului Henry Makow în iunie 2007 şi Jeff Rense în iulie 2007.
Membrii Proiectului Camelot au călătorit în Japonia pentru a se întâlni cu Benjamin Fulford. Interviul nostru prezintă incredibila sa poveste – şi va reaminti de asemenea societăţii „Iluminaţilor” că ultimatumul este real, serios şi extrem de ameninţător.
Înarmat cu o viziune optimistă şi contagioasă asupra viitorului, Benjamin este pe deplin pregătit să fie următorul Ministru de Finanţe al Japoniei. Planurile sale referitoare la modul în care va cheltui cele 5 trilioane de dolari din rezervele externe ale Japoniei pentru a elimina sărăcia la nivel mondial, pentru a repara pagubele imense provocate generaţii la rând de o elită nemiloasă, sunt plauzibile şi inspiratoare, nu doar simplă retorică. Acesta este un om cu o profundă înţelegere asupra Estului şi Vestului, un istoric al economiei globale care gândeşte într-un mod total nonconformist, un iubitor al păcii, căruia nu îi este frică să facă cunoscute cuvintele războinicilor.
Kerry Cassidy şi Bill Ryan, Proiectul Camelot
Kerry Cassidy (KC): Ai lucrat timp de şase ani laForbes, din câte am înţeles.
Benjamin Fulford (BF): Da, aproape şase ani.
KC: Şi lucrezi de 20 de ani ca scriitor şi jurnalist în Japonia?
BF: Mai mult de atât. Am venit aici în 1980 la universitate.
KC: Ştiai în acel punct că vei face studii economice?
BF: Vroiam doar să învăţ. Nu mă gândeam deloc la diplome sau servicii. De fapt, am urmat toate cursurile care erau predate. Am urmat cursurile de economie, sociologie, antropologie, matematică, biologie, toate. În cele din urmă am obţinut o diplomă de la Universitatea British Columbia în Studii Asiatice, cu o specialitate în sfera problematicii chinezeşti. Am urmat cursurile Universităţii Sophia din Japonia pentru trei ani şi jumătate. Am făcut aproape 8 ani de studii – mult mai mult decât îmi era necesar.
KC: Cum de ai învăţat limba japoneză?
BF: Am urmat un curs intensiv la Universitatea British Columbia înainte de a veni aici. Apoi am petrecut 3 zile la o şcoală din Japonia şi mi-am zis: „Nu are niciun sens”.
M-am decis să mă angajez ca barman într-un bar condus de un gangster. Programul era de la 9 pm la 5 am. Era genul acela de loc în care mai aveau loc bătăi din când în când, iar clienţii erau goliţi şi de ultimul bănuţ – practic cel mai jalnic mediu pe care îl puteai găsi în Japonia. Dar partea cea mai bună legată de serviciul de barman era ca beţivii spun mereu acelaşi şi acelaşi lucru, astfel că pană la urmă întelegi ce vor să spună şi înveţi limba!
KC: Deci scrii în japoneză?
BF: Am scris până acum o mulţime de cărţi în japoneză, multe dintre ele best-seller-uri.
KC: Aha. Cărţile acestea sunt disponibile şi în engleză?
BF: Nu, nu. Intenţionat am început să scriu în japoneză acum câţiva ani, după ce am plecat de la Forbes, deoarece ştiam că aveam de-a face cu ceva periculos şi nu înţelegeam foarte clar despre ce era vorba. Îmi amintesc de exemplu că am fost atenţionat de către MakikoTanaka, fostul Ministru de Externe şi de fiica primului ministru Kakuei Tanaka, care a fost implicată în scandalul Lockheed. Mi-a spus: „Dacă începi să investighezi aceste lucruri, vei fi în cele din urmă ucis.” Deci ştiam că e vorba de ceva foarte periculos, însă nu înţelegeam exact despre ce era vorba. Astfel încât, cumva m-am retras şi am început să scriu în japoneză.
KC: Ce lucruri ai început să investighezi, de ai fost atenţionat?
BF: Pe când lucram la Forbes, scrisesem deja mai multe articole despre Yakuza şi prin urmare am primit o mulţime de ameninţări cu moartea. Şeful birouluiForbes de la Moscova, Paul Klebnikov, a fost împuşcat de 10 ori în faţa casei sale. A fost luat şi dus la spital, unde a fost urcat într-un lift. Liftul s-a oprit pentru 8 minute, timp în care acesta a murit.
KC: În ce an s-a petrecut acest lucru?
BF: Acum cinci sau şase ani, cred. În acea perioadă, anumite persoane de la ziarul Osaka şi de la televiziunea CBS au venit la mine şi mi-au spus că şeful sindicatului crimei Goto (foto) se afla la Spitalul Universităţii Berkeley – UCLA, pentru un transplant de ficat. Acest lucru a ridicat o mulțime de întrebări interesante. Ce face un gangster atât de celebru în SUA? Şi de ce un asemenea individ de 70 de ani este pus în vârful unei lungi liste de persoane aflate în aşteptarea unui ficat disponibil pentru un transplant? Aşa că am început să mă gândesc: „Ei bine, poate că lucrează cumva pentru CIA sau ceva de genul acesta.” Şi aveam de gând să scriu lucrul acesta în Forbes.
Însă înainte de asta, am vorbit cu o sursă de-a mea, un gangster mai în vârstă şi i-am povestit totul. Acesta mi-a zis: „Hei, dacă scrii despre astea, vei ajunge hrană pentru peşti.” „Poftim? Nu răspund niciodată la ameninţări” i-am spus. „Sunt un bine cunoscut jurnalist. Dacă mă vei ucide, vei avea o mulţime de probleme.” „Nu te vom ucide, doar vom face în aşa fel încât să dispari. Spune noapte bună prietenei tale. Nu o vei mai vedea niciodată.” Şi apoi mi-a spus numele câtorva jurnalişti care au dispărut.
KC: Oh, Doamne!
BF: Şi mi-am amintit. A existat de exemplu un individ, care a scris despre modul în care secta religioasă Aum Shinrikyo importa amfetamine din Coreea de Nord şi le vindea către organizaţia Goto. A dispărut după ce a scris câteva articole despre acest subiect.
KC: A fost vreodată descoperit?
BF: Nu. O mulţime de asemenea jurnalişti au dispărut. Şi o mulţime de jurnalişti japonezi mi-au spus: „Singurul motiv pentru care tu eşti încă în viaţă este pentru că eşti alb. Dacă noi am fi încercat să scriem ce ai scris tu, am fi fost deja morţi.” Deci ştiam că am de-a face cu indivizi periculoşi. Apropo, acel gangster, când i-am spus despre transplantul de ficat, mi-a spus: „Uite, nu voi mai putea să vorbesc cu tine niciodată dacă vei scrie acest articol.” Şi m-am gândit: „OK, acest individ este o sursă valoroasă şi mi-a oferit o mulţime de informaţii importante până acum. Nu vreau să pierd această legatură doar din cauza unui articol”. Aşa că m-am decis să nu mai scriu acel articol.
Scandaluri bancare
KC: Haide să discutăm despre asocierea pe care ai avut-o cu Yakuza pe de-o parte şi cu societatea secretă chineză…
BF: Bine. Pe măsură ce am început să înţeleg cum stau lucrurile în realitate, viziunea mea asupra evenimentelor a devenit foarte diferită, deoarece puteam acum să fuzionez cele două lumi – lumea conspiraţiilor şi lumea publicaţiei Wall Street Journal– într-una singură.
Am avut posibilitatea de a-l intervieva pe Heizo Takenaka (foto) (fostul Ministru de Finanţe al Japoniei) anul trecut, în primăvară, şi l-am confruntat cu o serie de dovezi.
În 2003, în luna februarie cred, a declarat revistei Newsweek că nicio bancă nu este prea mare pentru a se prăbuşi. A impus nişte reguli economice care au forţat companiile să îşi vândă pachetele de acţiuni. Băncile erau obişnuite să deţină acţiuni ale companiilor şi companiile acţiuni ale băncilor, astfel încât nimeni din exterior să nu poată să vină şi să încerce o preluare în forţă. Takenaka a forţat aceste companii să îşi vândă cota parte pe care o deţineau. Apoi a afirmat că nicio bancă nu este prea mare pentru a se prăbuşi şi toată lumea a crezut că aceasta înseamnă că acţiunile de la bănci nu vor mai valora nimic. Deci, ceea ce s-a întâmplat a fost că preţul acţiunilor băncilor a devenit o povară în 2003. Şi dacă vă uitaţi la cine a cumpărat aceste acţiuni, veţi vedea că au fost cumpărate de către bănci străine: State Street Bank, Chase Manhattan, Citibank. Cu alte cuvinte, un grup de instituţii care sunt controlate de aceste „fundaţii caritabile”, care sunt la rândul lor controlate fie de familia Rothschild, fie de familia Rockefeller, în principal de Rockefelleri. Folosesc cuvântul „Rockefelleri” ca şi abreviere pentru acest grup de familii aristocratice, partea americană versus partea europeană. De exemplu, cei din familia Bush fac parte din ea.
KC: Corect.
BF: Astfel că poţi să îi descoperi în documentele financiare. Ceea ce s-a întâmplat a fost că preşedintele Băncii Resona nu a vrut să cedeze partea lui, spre deosebire de alte bănci care s-au supus toate. A spus: „hei, nu sunt în faliment”. Curând, contabilul băncii Resona a murit în nişte circumstanţe misterioase. A fost ceva de genul unei sinucideri sau a unei crime. Brusc, documentele financiare arătau că sunt în faliment. În acel moment, sistemul politic ce era la putere spunea: „dacă ai 100000$ sau 200000$ cumpară acţiuni Resona. Va fi o bună afacere.” Apoi a existat un profesor la Universitatea Waseda, pe nume Uekusa, care a început să zică: „Hei, ceva nu e în regulă cu Resona”. A fost arestat în Yokohama deoarece se uitase sub fusta unei fete cu o oglindă. În realitate nu s-a depus nicio plângere, dar asta nu mai contează. A fost dat afară din Universitate şi i s-a desfiinţat emisiunea de la televiziune.
În acea perioadă şi eu mă aflam pe lista neagră. Anterior eram invitat la o serie de emisiuni TV. Însă acum spuneau: „Vă aflaţi pe lista neagră domnule Fulford. Nu vă mai putem introduce în nicio emisiune”.
KC: De ce?
BF: Deoarece, la fel ca şi alţii, am început să vorbesc despre aceste aşa-zise reforme economice. Şi ei nu doreau ca oamenii să afle ce se petrece de fapt. Oricum, un domn Ohta, de la departamentul impozitelor a început şi el să investigheze Resona pentru evaziune fiscală şi lucruri de genul acesta. A fost arestat şi el în Yokohama deoarece se uitase cu o oglinda sub fusta unei fete. Apoi domnul Suzuki de la publicaţia Asahi a scris un articol pe 17 decembrie, acum doi ani, în care spunea ca Resona făcea de 10 ori mai multe donaţii partidului de la putere decât alte bănci şi că exista o suspiciune de tranzacţii ilegale. Se presupunea că articolul era doar o parte dintr-o investigaţie mai lungă. În acea noapte i-au găsit corpul în Yokohama Bay. Înţelegi? Astfel că l-am confruntat pe domnul Takenaka cu toate aceste informaţii. Am o înregistrare video cu toate acestea. Nu am dat-o publicităţii deoarece domnul Takenaka a început să îmi spună că a fost forţat să facă toate acestea deoarece SUA a ameninţat că, în caz contrar, va ataca Japonia cu sistemul HAARP.
KC: Şi care ar fi fost impactul asupra Japoniei? Spune-ne ce au însemnat toate acestea pentru Japonia.
BF: Cutremure. Vom discuta despre lucrurile astea mai mult, deoarece, ştiu, pare că intrăm în lucruri esoterice. Este aproape copleşitor, ştii? Adică, am avut o mulţime de probleme când am încercat să înţeleg lucrurile astea… După ce l-am intervievat pe Takenaka, am primit un email de la cineva de la Banca Japoneză de Dezvoltare, care este un discipol al domnului Takenaka. Mi-a spus: „Domnul Takenaka ar dori să vă întâlniţi cu cineva”. Mai am încă o copie a email-ului original. Şi astfel am mers într-o cameră de la hotelul Shinjuku şi m-am întâlnit cu un om purtând un chimono frumos de mătase (foto). Am o fotografie cu el şi am şi o înregistrare a conversaţiei… Mi-a spus că este un ninja, ceea ce înseamnă un asasin japonez profesionist… Arăta foarte diferit de japonezii obişnuiţi. Era un membru al Sanka, oamenii munţilor. Aceştia sunt folosiţi de Trupele Speciale Japoneze.
Mi-a spus: „Domnule Fulford, dacă vrei să fi un jurnalist care să demaşte diverse lucruri, continuă şi fă lucrul acesta, dar vei muri la vârsta de 46 de ani. Sau poţi deveni Ministrul de Finanţe al Japoniei”. Deci îmi oferea să aleg, între a muri sau a fi Ministrul de Finanţe al Japoniei.
Oricum, credeam că nu am de ales. Citisem despre planurile de reducere a populaţiei, aşa că l-am întrebat dacă sunt adevărate. Mi-a spus: „Da. În scopul de a proteja mediul înconjurător, trebuie să reducem populaţia planetei la 2 miliarde. Şi prin războaie nu reuşim acest lucru, aşa că vom încerca să folosim bolile şi foametea.” Deja aflasem despre SARS, o armă biologică care ucide doar asiaticii. „Vorbeşti de uciderea a patru miliarde de oameni!” Deci îmi ofereau un serviciu. Mi-a spus: „Luăm bani de la japonezi, dar nu le luăm carnea de pe oase, doar îndepărtăm grăsimea”. Aşa au descris situaţia. „Vom jefui banii acestor oameni dar nu îi vom ucide”. Şi mi-a spus că populţia Japoniei va fi redusă la 70 de milioane. Vor permite ca 70 de milioane de oameni să trăiască. Îmi descria un genocid. Din nou vă spun, am toate aceste afirmaţii înregistrate pe o casetă şi pot demonstra că acest om mi-a fost trimis de Takenaka.
KC: Şi ce i-ai spus acestui individ? Sunt curios.
BF: Ei bine, totul era mult prea copleşitor. Nu i-am dat niciun răspuns clar, dar m-am gândit că nu am de ales decât să merg cu aceşti indivizi şi să încerc să fac ceva din interior, pentru a-i opri. Dar cred că mulţi oameni din elită primesc într-o zi acelaşi tip de ultimatum – moartea sau cooperarea. Aşa reușesc să controleze SUA şi să înrobească poporul american – prin capturarea elitelor şi cooperarea lor forţată, prin intermediul unei combinaţii de mită şi ameninţări.
KC: Când spui „ei”, cine sunt „ei”?
BF: Ei bine, sunt cei pe care tu i-ai numi Consiliul de Relaţii Externe, Bilderbergii. Comisia Trilaterală nu are nicio putere. Comisia Trilaterală a fost înfiinţată de Rockefelleri, deoarece Bilderbergii erau prea rasişti pentru a accepta japonezi în mijlocul lor. Astfel că a fost creată ca un fel de forum pentru japonezi, să aibă şi ei unde vorbi. La început, nişte japonezi de nivel foarte înalt s-au alăturat. Dar apoi au spus: „Ei bine, nu ne ascultă nimeni”. Am vorbit cu mulţi membri ai Comisiei Trilaterale. La modul esenţial japonezii au spus: „La naiba cu Comisia voastră Trilaterală, deoarece nici măcar nu vreţi să ne ascultaţi”. Familiile deţin Federal Reserve Board; ele deţin banii.
(va urma)
>Rugaciunea lui Iisus pentru ucenicii sai
me/pDHrX-1eK
„Tată, a sosit ceasul. Glorifică pe Fiul tău, astfel ca el să-ţi aducă glorie ţie; pentru că i-ai dat autoritate peste orice bărbat sau femeie de pe pământ, ca el să poată da viaţă veşnică celor pe care i-i-ai dat tu. Şi aceasta este viaţa veşnică: ca ei să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis tu. Eu te-am glorificat pe pământul acesta împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să-o fac.
Acum, Tată, arată-mi gloria ta în timp ce stau în prezenţa ta, gloria pe care am avut-o încă dinainte de a fi lumea. Eu te-am descoperit pe tine tuturor celor pe care mi-i-ai dat din lume. Ei au fost ai tăi, şi mi-i-ai dat mie, şi ei au acceptat cuvintele tale veşnice. Acum ei ştiu că tot ce mi-ai dat vine de la tine. Le-am dăruit lor, cu credincioşie, cuvintele pe care mi le-ai dat tu; ei le-au crezut şi cred în inimile lor că eu vin de la Dumnezeu, trimis de tine pentru ei.
Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care mi-i-ai dat mie; ei sunt cu adevărat ai tăi. Toţi aceştia care au crezut în mine sunt ai tăi; şi ei mă cinstesc. Mă întorc la tine în cer; dar cei care cred în mine rămân aici. Tată, păstrează-i prin puterea numelui Tău; ca ei toţi să fie una, după cum noi suntem una. Cât timp am fost cu ei în lume, i-am păzit cu puterea pe care mi-ai dat-o mie; i-am protejat, şi nici unul nu să-a pierdut, în afară de fiul pierzării, pentru ca scriptura să se împlinească. Acum eu vin la tine; dar îţi cer aceste lucruri cât timp mai sunt în lume, pentru ca ei să poată experimenta şi să le fie descoperit ceea ce este al lor.
Le-am dat cuvântul tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu mai sunt copii ai acestei lumi moarte şi întunecate, aşa cum nici eu nu sunt. Nu-ţi cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău; pentru că nu mai sunt copii ai întunericului, după cum nici eu nu sunt. Sfinţeşte-i prin adevărul tău; căci cuvântul tău este adevărul. Aşa cum m-ai trimis pe mine în lume, îi trimit şi pe ei în lume. Şi de dragul lor mă jertfesc eu, ca ei să fie sfinţiţi şi să crească în adevăr. Nu mă rog doar pentru aceştia, ci şi pentru viitorii credincioşi, care vor crede în mine datorită mărturiei pe care o vor duce ei. Fă-i pe toţi o inimă şi un gând, aşa cum şi eu sunt una cu tine: după cum tu eşti în mine şi eu în tine, ei vor fi în noi; şi lumea va şti că tu m-ai trimis. Le-am dat slava pe care mi-ai dat-o tu, ca ei să fie una, după cum şi noi suntem una: eu în ei, şi tu în mine, fiind desăvârşiţi în unul singur, ca prin aceasta lumea să înţeleagă pe deplin că tu m-ai trimis, şi că eu i-am iubit cum m-ai iubit tu pe mine.
Fie ca şi ei să fie într-o zi acolo unde sunt eu, părtaşi slavei mele, pe care mi-ai dat-o cu dragoste încă de la întemeierea lumii. Tată al bunătăţii şi adevărului, lumea nu te cunoaşte; dar eu te cunosc, şi aceştia care cred în mine ştiu acum că tu eşti acela care m-a trimis. Li te-am descoperit lor, ca dragostea ce o ai pentru ei să rămână în inimile lor şi ca eu să locuiesc acolo de asemenea. Amin.”
sursa
http://putereaprezentului.files.wordpress.com/
|
hristianus 